Zvonuri de prin geamuri sparte

Asculta mai multe audio Muzica

In sfirsit o zi luminata astazi. Poate ca i s-a facut dor soarelui sa ne priveasca.

Domn,domn sa-naltam
Asculta mai multe audio Divertisment

In sfirsit a dat iarna si pe la noi, cei din capitala, ca demult nu am mai avut parte de asa zapada. Totul e alb, imaculat, ba mai ninge, ba mai sta, de parca neaua si-ar trage din cind in cind sufletul pentru a cadea si mai napsrasnic peste citeva ore. Strazile sunt vesele, omatul e vesel, luminitele din casele oamenilor parca iti zimbesc inapoi, copiii stau si se scalda in zapada fericiti, ti-e mai mare dragul sa ii privesti… Iti aduci aminte?

Am realizat ca multora ne plac anumite lucruri deoarece ne aduc aminte de anii copilariei. Retraim momentele vesele de care am avut parte in perioada vietii in care nu aveam grija zilei de miine. Cita bucurie cind venea zapada, cind faceam oameni de zapada, bulgarii care zburau prin aer si iti veneau ba in fata, ba in spate si cita satisfactie aveai cind il nimereai pe unul fix in crestetul capului. Ingerasii de zapada, cit de ud leoarca si obosit dar cu zimbetul pe fata ajungeai in casa unde te asteptau hainele curate si uscate si o mincare calda. Bucuria gindului ca in sfirsit venea vacanta, venea Mosul la scoala, venea Mosul acasa, cadouri peste cadouri, si apoi masa in familie, si cum nu aveai stare sa maninci doar-doar sa pui mina cit mai repede pe noile tale jucarii. Sa nu uitam de nelipsitul miros de brad, o mireasma proaspata si invioratoare, de ti-era mai mare dragul sa stai in sufragerie toata iarna numai sa simti aroma. Deasemenea, bucuria impodobirii. Luminite, globuri, prieteni si numai zimbete si voie buna. Cum stateam cu colegii sa impodobim clasa, asteptind cu nerabdare serbarea de Craciun si cu cita emotie ne imaginam clasa plina de parinti care urmau sa stea sa ne asculte cum recitam poezii si cintam colinde. Apoi impodobirea bradului de acasa si neputinta de a mai astepta citeva zile pina la aparitia brusca si misterioasa a cadourilor. Sa nu uitam de mersul din casa in casa la colindat si cum se umplea punga cu multe dulciuri, fructe, uneori si bani (eu daca primeam bani la colindat nu ma gindeam la altceva decit la ciocolata) si cu cita nerabdare ajungeam acasa sa mincam bunatatile cistigate pe drept. Mare suparare era cind ne trimiteau parintii la masa, si mai aveam inca o jumatate de ora de indurat pina sa ne bucuram de prada.

Au fost clipe minunate, si asta ar trebui sa ne puna pe fiecare pe ginduri. Sa nu uitam niciodata de bucuriile pe care iarna ni le-a adus si ni le poate in continuare aduce. Exista un copil in fiecare dintre noi, si faptul ca am crescut nu inseamna ca nu putem opri timpul in loc macar o clipa pentru a ne bucura de zapada… de o bataie sanatoasa cu bulgari alaturi de prieteni, de un drum pina la patinoar sau de o cursa cu saniuta pe derdelus.

Sarbatori Fericite si sa va aduca Mosul multe multe cadouri si voie buna!

Golden Skies
Asculta mai multe audio Muzica »

Citeste mai intii 1 si 2

Piscurile muntilor pareau a se pleca in fata celor doi. Dar o plecaciune mindra, parca special pentru a-i imbarbata, si pentru a-i face sa se simta stapini peste tarimul in care vietuiau. Bataliile nu se duceau numai intre popoarele care-i inconjurau, ci si intre fortele ce strajuiau Viata. Atit Binele, cit si Raul mentineau un anumit echilibru in viata fiecarei fiinte. Dar se stia ca intr-o buna zi, pe cind vinturile incepusera a se inteti din toate cele 4 colturi ale tarimului, iar in Aendel Ulmia vor razbate zvonuri de pe Tara de Dincolo de Ape , Raul va dori mai mult teren decit i se oferise.

“Eldain, suntem chemati!”

Cind a spus asta, pupilele i se dilatara, parul lung ca de aur salbatic jucindu-se cu firele de vint. “Simti?”

“Da… Iti voi trimite o soapta, ne vom vedea la locul cuvenit. Mergi inainte, Laeriel, eu mai zabovesc un pic.”

In momentul in care ea se pregatea sa plece, el ii strinse mina cu putere si o saruta. Aerul racoros de amurg de primavara ii invalui cu speranta unor timpuri mai bune; se uita in ochii lui. Se intorsese cu fata catre orizontul strajuit de piscuri si isi lua avint. Cadea in gol. Un fluierat placut, ca o elegie, se-auzi pentru un moment, dupa care fosnetul unor aripi imense il acoperira. Eldain se uita in zare la imensul vultur care o primise pe spatele lui pe Laeriel, ducind-o in siguranta spre palatul ei.

<< Ma intreb oare cind va izbucni lupta cu adevarat. Simt cum Raul ne invrajbeste semintiile, am simtit asta de acum 2 ninsori incoace. Oare elfii ar fi trebuit sa ajunga asa? Asta ne era soarta? Sa ajungem sa ne omorim pentru diferentele pentru care ne respectam unii pe altii?>>

Dar gindurile lui ii zburara in alta parte. Un fosnet se auzi in spatele lui.

Nici un muschi de pe corp nu se misca. Simturile i se incordara la maxim, reusind sa auda respiratia creaturii care pasea incet in spatele lui. Inca un pas, inca unul… Taisul sabiei sclipi in lumina asfintitului.

“Tu tii neaparat sa mori cit mai repede cu putinta, nu-i asa, Dragolin?”

“Poate…” si un zimbet diavolesc ii aparu in coltul gurii celui mai tinar din semintia regala.

“Nu mai e destul timp pentru jocuri copilaresti.”

“Stiu, Eldain, stiu. Am invatat multe de la tine, dar, se pare ca tatal nostru chiar daca isi pune toata increderea in noi, traieste in continuare cu sentimentul ca eu inca nu sunt pregatit pentru ceea ce urmeaza.”

“Pai tocmai de-aia sunt eu linga tine, nu?”

Un zimbet se ivi pe fetele amindurora, Eldain stringindu-l pe fratele sau mai mic de umar.

“Lucrurile s-au inrautatit de cind ai plecat.”

“Pai nu am lipsit decit de azi dimineata” , a spus Eldain mirat pina peste masura.

“Timpul pare-mi-se ca nu mai tine cu noi. Galathor a amenintat cu ruperea tacerii pasnice cu Aendel Ulmia. Fiul sau vitreg a fost gasit mort la marginea padurii de pe pamintul nostru, si se banuieste ca ar fi fost omorit de unul din strajerii nostrii in zori.”

“Dar de ce ar fi fost omorit? Ciudat…”

“Stiu… dar eu unul nu cred ca l-a omorit strajerul. Sunt convins ca e ceva necurat la mijloc.”

“Sau poate ca l-ar fi omorit, dar in nici un caz nu ar fi facut-o cu intentie. Iti mai amintesti atunci cind eu m-am luptat pentru antrenament cu seful cavaleriei acum 2 luni ?”

“Da, cum as putea uita? Chiar ai reusit sa bagi sperietii in mine.”

“Ei bine, sa iti spun un lucru pe care nu l-am dezvaluit nimanui pina acum. Pentru citeva momente, atunci cind era sa ii infig pumnalul in inima, parca o umbra l-a invaluit si pentru o clipa a luat infatisarea unui demon.”

O tacere grea s-a asternut intre cei doi frati. Dragolin a ramas cu gura cascata, pe cind Eldain si-a intors privirea spre unul din piscurile muntelui, cu un fel de dezamagire amestecata cu ura ce ii trimbita in inima. Intr-un final, Dragolin si-a facut curaj si a luat cuvintul.

“Da, acum este sigur. Ghearele intunericului se fac vazute. Iti imaginezi ca asta s-ar putea intimpla si cu noi doi? Poate chiar si cu Laeriel…” Eldain a inchis ochii, si i-a tinut strinsi pentru citeva clipe.

“Dar nu atit de usor. Am observat ca lucrul asta se intimpla numai in preajma Codrului fara Glas.”

“Poate ca…”

“Lasa vorba acum. Hai cit mai repede inapoi la palat. II voi explica pe indelete tatalui nostru, el va sti ce e de facut mai departe.”

Cu astea spuse, Eldain a pornit alaturi de fratele sau, lasind soarele sa apuna in voie. Dragolin aduse dupa sine doi cai. Un nor de praf se ridica semet in spatele lor, caii nechezind a teama.

<<Laeriel… Trebuie sa am mare grija.>> Cu astea gindite, Eldain incerca a-si elibera mintea. Parul sau de culoarea abanosului se misca ascultator in bataia vintului, iar in nici un ceas, ochii sai de elf zareau virfurile argintii ale Cetatii Rasaritului.

Cristian Paturca - Imnul golanilor
Asculta mai multe audio Blog »

A observat cineva pina acum cit de promovata a inceput a fi tinerimea in ultima vreme? In facultate, in ziare, in reviste se mentioneaza despre diferite campanii pentru studenti legate de locuri de munca, de carduri pentru ei (sau noi, hai sa zicem, ca am intrat in rindul lor), tot felul de ONG-uri ce presupun trainiguri si asa mai departe. Se vede clar ca Romania a inceput sa cunoasca o schimbare. Se poate ca unii sa spuna ca nu sta chiar asa treaba, altii sa fie de acord cu ideea asta.

Este foarte probabil ca toate treburile astea sa fie o propaganda clara pentru a-i tine inca in viata (adica sa activeze in continuare in posturile pe care le detin in conducerea tarii) pe cei care fost-au odata comunisti, si nu putem spune ca ei vor pe buna dreptate sa fie alaturi de noi, sa ne ajute a ne dezvolta si de a ajuta tara sa creasca in ochii celor din afara. Poate ca totul este facut la cacealma, poate ca este o intreaga conspiratie la mijloc si devine o evidenta manipulare. Dar daca stai sa privesti lucrurile dintr-o cu totul alta perspectiva, parca vezi mai mult culori in jur. Si nu, nu fac referire la asa-zisele “pitzi” (am vazut ca acest cuvint este in voga), ci la persoanele care stiu sa fie vesele, care vad altfel totul si nu isi pierd vremea cu o presupusa concurenta, sau nu vad ca strada este cu adevarat o rampa la o prezentare de moda. Nu stiu, poate-i teribilism, poate sunt figuri (in multe cazuri asa e, dar nu in toate), dar este totusi o schimbare. Intrebarea este daca si mentalitatile se schimba.

Dar totusi, daca stam sa facem o scurta paranteza cind vine vorba despre mentalitati, aici e mai complicata treaba. Nu isi are rostul sa scriu despre ultimele curente adoptate de unii, pentru ca s-a scris si vorbit si auzit despre ele mult prea mult ca sa nu mi se faca scirba in cazul in care le mentionez. Si cu toate ca este clar faptul ca viata este o concurenta, totusi prea putini stiu care sunt limitele.

Ideea de baza este faptul ca tinerii au inceput sa se faca mai auziti. Au inceput sa se promoveze, au inceput sa isi aleaga drumul in viata si oportunitatile se ivesc cu duiumul. Pina si profesorii, chiar daca unii inca sunt stricti si crizati legat de pauze si orele fixe (cel putin la Universitate), au inceput sa ceara alte lucruri, sa fie de acord cit de cit cu elevii si sa fie ceva mai destinsi, uneori chiar sa comunice cu elevii cu mult mai bine decit inainte si astfel sa ii faca sa inteleaga mai multe si mai bine. Asta e intr-adevar un progres, nu? Cu toate ca multi din generatia asta tinjesc dupa atmosfera care exista cu ceva timp in urma, cind colegii erau mai apropiati, erau iesiri la munte, cintari si veselie in amfiteatre (si zic asta pentru ca acuma, cel putin asa am senzatia, sunt prea multe bisericute si prea multi care isi fac prea multe griji cind vine vorba de tinuta si ultimele manele aparute), totusi mai este un pic din ce a fost atunci. Nu poti sa iti faci imediat o impresie clara despre facultate, trebuie sa astepti sa ii cunosti si sa observi mai multe aspecte ca sa iti poti face o parere clara.

Melodia este pentru toti cei care au stiut sa ramina uniti si sa isi pastreze convingerile si stilul de viata de-a lungul anilor de studentie, sau pentru cei care urmeaza sa faca asta, si care stiu sa aiba propria opinie fara a fi influentati de alte specimene, sau pur si simplu pentru studentii care stiu ce inseamna distractie si intr-ajutorare (la examene, desigur) si petru profesorii care inca nu au trecut de era cea de altadata.

Se pare ca ab4 au scos un album nou. Impropriu spus album, este un ep numit “Burst Into Life”. Patru melodii, care suna chiar ok. Rar mai intilnesti trupe care sa isi pastreze stilul de-a lungul timpului. Ceea ce mi s-a parut intodeauna ciudat la ei este urmatorul lucru: in ciuda faptului ca unele melodii au titluri ce prevestesc calm, melancolie si alte insusiri de genul, sunt de fapt ceva mai dure, mai suparate. Asta s-a pastrat si pe acest ep.

Asculta aici.